Abia astept, ca sa-mi rasari in cale,
Porunca da, ca sufletele-n noapte
Sa-si plimbe pasu-ncet in asfintit
Prin aerul imbalsamat de soapte,
Prin fosnetul de valuri de nisip,
Doi ingeri albi, cu aripile goale,
Din mersul lor prin vreme s-au oprit,
Iar valurile trecator, saruta moale
O clipa ce s-a stins in infinit.

Chiar daca nu mai suntem adolescenti,iubirea e aceiasi???

Amintiri
poezie [ ]

de Vanghele Ion [vanghelis007 ]

Cad stelele-n somn, peste mine o ploaie,
Şi cerul afară, mai fulgeră lin,
S-au strâns gânduri moarte, şoptind prin odaie,
Si orbi pescaruşii în mine iar vin.

Amanta tăcerilor, calcă uşoară,
Iar doruri sălbatic, pe umeri îi plâng,
Ea vine în somnu-mi, uitată, să moară,
Sub pleoapele care, doar îngeri se sting.

Îi simt răsuflarea de gât cum mă muşcă,
Cu poftă adâncă, cu buzele moi,
Iar cerul din nouri, fulgerând ne împuşcă,
Cu flori de cireş, care plâng peste noi.

E noaptea potop de senzaţii divine,
Şi zorile cad în genunchi hohotind,
Dansează uitată, domniţa în mine,
Cu doruri tăcerea în paşi răscolind.