Cugetarile lui Vanghelis007

Infidelitatea

Un om s-a dus la Dumnezeu, si i-a spus cinstit, in fata:
-Doamne, tu esti drept.Mie nu mi se pare corect ca atunci cand femeile nasc, sa sufere si sa tipe de unele singure, mai ales ca nu au conceput acest copil de unele singure, ba mai avem si noi o contributie substantiala la aceasta.
-Si ce propui?-L-a intrebat Dumnezeu mirat.
-Cand dau femeile sa nasca, sa sufere barbatii lor in locul lor, durerile facerii.
-Nu este o idee rea.Asa sa fie, cum zici tu.Amin.
Se duce omul acasa, navasta-sa tocmai trebuia sa nasca.
-Dumnezeu, nu este serios, a facut bascalie de mine.In loc sa tip eu in durerile facerii…
In clipa urmatoare l-a vazut pe vecinul lui Neculai, vaitandu-se de mama focului
-Ce-ai patit mai, Neculai.
-Nu mai pot mai.Ma trece asa un junghi prin mate de parca m-asr durea maseaua…Aoleu, moooor..Aoleu, nu mai poooottt…
Dumnezeu a revenit la situatia dinainte, si de atunci cand naste, numai femeia se vaita in durerile facerii.

Priveste spre viitor…

Mi se pare destul de onorabil sa-ti iei la revedere de la trecut, ca sa poti trai si tu in prezent, fara a fi acuzata ca nu ai trimis felicitarile de rigoare.Evident ca va trebui sa traiesti pe picioarele tale.Dar asta este ca mersul pe bicicleta.Cand ai fost mititica, mititea, nu te-ai ridicat hopa sus de pe podea?Asta trebuie sa faci si acum.Poate ca te doare la inceput(se intampla sa mai cazi si in fund, eu iti spun adevarul, dar cand ai sa reincepi sa mergi, ai sa vezi ce bine este.)Si pe urma, cum ai vrea sa cunosti lumea daca stai pe loc?O prietena a lui Suzuki dupa ce s-a despartit, s-a facut stewardesa.A cunoscut foarte multa lume, chiar si pe capitanul avionului.Singurul lucru pe care-l regreta, este ca nu a putut sa se marite cu toti cei pe care i-a cunoscut, ca Penelopa cu petitorii ei, pentru a nu fi acuzata de polibigamie, sau poligamie internationala, articol care este respectat la nivel international, fiind imprumutat din Tablele lui Moise, cand Dumnezeu i-a scris cu degetul, cele 10 porunci.

Pe drumul ce duce catre nicaieri,
Am pornit de astazi, am pornit de ieri,
Cu ingerii palizi ce semne ne fac,
Cand aripile albe, cu fosnet desfac,
In urma planeta ramane oftand,
Doar ploile, urmele, le sterg pe rand,
Si trecem amurgul intorcandu-ne-n lut,
Ca viata sa se nasca din nou din sarut…

Si prin poieni

Aceasta poezie, nu este a mea, ci a ingerului care mi-a soptit versurile , intr-o zi, pe la vremea pranzului, cand  cuvintele cadeau parca din cer, si vorbeau despre cel de-al cincilea si cel mai frumos anotimp al oamenilor.Ascultati:

Si prin poieni, prin ierburi, prin pulberea de stele,

Pe unde pasii mei trecand au sangerat.

Gradinile iubirea au ferecat-o-n ele,

Privighetori sa planga, spre seara au lasat,

Mirosul dulcei frezii, in zori binecuvanta,

Pe banca de pe-alee, doi copilasi balai,

Cand ora se strecoara  in inime si canta,

Tristetea despartirii, cu sunete de nai.

Noi ne privim in suflet, vorbind fara cuvinte,

Si florile isi scutura aromele pe rand,

Pe banca de sub salcii, ne sarutam fierbinte,

Si ingerul din tine, iar il aud plangand.

Si daca

Si daca plopii isi cutremur frunza,

Din toamna asta ca sa muste-adanc,

Eu iti sarut cu pleoapa tainic buza,

Cu gust de ploaie, ceata si pamant.

Sa ne plimbam, doua iubiri prin ploaie,

Cand ziua cade-n stropii cadentati,

Si frigul serii, calca in odaie,

Privindu-ne cum stam imbratisati,

Sa ne iubim ca doua umbre goale,

Ce se-ntalnesc la marginile lumii,

Acolo unde timpu-si sapa cale,

Prin valuri si prin tipatul furtunii.

Eu nu vreau ca sa rup gradinii floarea,

Cu frumusetea ei vreau sa ma-mbat,

Chiar daca viata-si plimba disperarea,

Si ne ingroapa vesnic sub omat.